Dincolo de moralitate (prof. Octavian Gabor)

Crestinismul este adeseori gresit interpretat drept o religie despre bine si rau, despre drept si nedrept. Fa asa si vei fi mantuit. Fa altfel, si vei fi damnat. Descris in acesti termeni, ramane o religie a separarii. Dar cum se impaca asta cu imaginea lui Iisus care Isi deschide bratele pe Cruce spre a ne imbratisa pe toti?

Sigur, avem Evanghelia Judecatii. „Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: „Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la Intemeierea lumii.”

Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;

Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine.” (Matei, 25, 34-36)

Asemenea texte ne pot oferi justificarea pentru a imparti lumea in fapte drepte si nedrepte. Dar poate ca si acest lucru ne reaminteste ca ne putem crede vii, cand, de fapt, suntem morti, imbratisandu-ne DOAR pe noi insine, pe nimeni altcineva, fiind indiferenti la suferintele celorlalti.

Cred ca poti descoperi esenta Crestinismului daca observi atent cele doua icoane principale ale unui iconostas. Ele incadreaza usile imparatesti, intrarea in Sfantul Altar. In partea dreapta se afla Iisus Hristos, Dumnezeu-om in natura Sa, intrupat (ca om) pentru ca omul sa poata deveni Dumnezeu (St. Atanasie). In partea stanga se afla Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu-Fiul, fiinta umana prin excelenta desavarsita in crestinism. Fiinta umana indumnezeita prin har, care a consimtit sa-L nasca pe Mantuitorul.

Iconostasul este istoria umanitatii: sa-L iubesti pe Dumnezeu-omul inseamna sa fii un dumnezeu-om, iar sa fii un dumnezeu-om presupune sa dai nastere lui Dumnezeu in tine, sa te micsorezi pentru ca El sa creasca in tine, sa mori pentru a trai (cu adevarat).

Unii cred ca pentru a deveni un supra-om trebuie sa devii una cu divinitatea. Idolatria inteleasa drept credinta. Un Raskolnikov. Dar omul indumnezeit (dumnezeu-omul) prin excelenta, Fecioara Maria, spune simplu: “Fie mie dupa cuvantul tau.”

Crestinismul nu este despre a fi drept sau nedrept. Este despre a fi mort sau viu.

*

Alexander Schmemann, Pentru viata lumii (For the Life of the World):

Pacatul ‘originarnu este in primul rand faptul ca omul „nu L-a ascultat” pe Dumnezeu; pacatul este ca omului a incetat sa ii fie foame de Dumnezeu si numai de El, a incetat sa isi vada intreaga viata ca depinzand de intreaga lume ca taina a comuniunii cu Dumnezeu. Pacatul n-a fost ca omul si-a neglijat indatoririle religioase. Pacatul este ca s-a gandit la Dumnezeu in termeni de religie, altfel spus, opunandu-L vietii. Singura cadere propriu-zisa a omului este o viata sa non-euharistica intr-o lume non-euharistica. Caderea nu este ca a preferat lumea lui Dumnezeu, ca a distorsionat echilibrul dintre spiritual si material, ci faptul ca a creat lumea materiala, cata vreme ar fi trebuit sa o transforme in ‘viata in Dumnezeu,’ implinita prin sens si spirit.”

Preluare-traducere a materialului Beyond morality, autor: prof.Octavian Gabor

Si o intrebare…

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: