Oamenii nu sunt creați să fie fericiți, așa că… nu mai fugiți după iluzii

O imensa industrie a fericirii si gandirii pozitive, estimata la cca. 11 miliarde de $ / an in SUA, a ajutat la crearea iluziei ca fericirea este un obiectiv realist. A urmari visul fericirii este un concept foarte american, exportat in restul lumii prin cultura populara. Intr-adevar, “cautarea fercirii” (the pursuit of happiness) este unul dintre „drepturile inalienabile” in SUA. Din nefericire, aceasta a dus la generarea unei asteptari pe care viata adevarata se incapataneaza sa refuze sa o ofere.

Chiar si atunci cand toate nevoile noastre materiale si biologice sunt  satisfacute, o stare stabila de fericire va ramane tot doar un scop teoretic si evaziv, asa cum a decoperit Abd-al-Rahman III, Califul din Córdoba, in sec. 10. El a fost unul dintre cei mai puternici oameni ai timpului sau, cu importante realizari militare si culturale, dar care s-a bucurat si de placerile lumesti ale celor… doua haremuri. Spre sfarsitul vietii, cu toate acestea, a decis sa numere exact zilele in care s-a simtit fericit. Au fost fix 14.

Fericirea, asa cum a descris-o poetul brazilian Vinicius de Moraes,

este “precum un fulg in bataia vantului. Zboara usor, dar nu pentru prea mult timp.”

Fericirea este un construct omenesc, o idee abstracta ce nu are echivalent in experienta umana propriu-zisa. Afectele pozitive si negative au sediul in creier, dar fericirea stabila nu are o baza biologica. Si – surprinzator, poate – presupun ca asta e ceva ce ma bucura (ma face fericit?!).

Natura si evolutie

Oamenii nu sunt creati spre a fi fericiti; si nici macar multumiti. In schimb, suntem creati primordial spre a supravietui si a ne reproduce, ca orice alta creatura sau fiinta din lumea naturala. Starea de multumire este descurajata de natura, deoarece ar cobori garda noastra impotriva posibilelor amenintari la viata (supravietuirea) noastra.

Faptul ca evolutia a acordat prioritate dezvoltarii unui mare lob frontal in creierul nostru (ceea ce ne ofera excelente abilitati executive si analitice), in detrimentul abilitatii naturale de a fi fericiti, (ne) spune mult/e despre prioritatile naturii. Diferite arii si circuite din creier sunt fiecare asociate anumitor functii neurologice si intelectuale, dar fericirea, ca simplu construct fara o baza neurologica, nu are o localizare in tesutul creierului.

In plus, specialistii din acest domeniu sustin ca esecul naturii de a elimina depresia din procesul evolutiv (in ciuda evidentelor dezavantaje in ce priveste supravietuirea si reproducerea), se datoreaza exact faptului ca depresia ca adaptare joaca un rol util in etape neprielnice, ajutand persoanele deprimate sa se detaseze de situatiile riscante si fara speranta, in care nu pot reusi. Gandurile analitice din starile depresive pot avea de asemenea rol in gasirea de solutii in timpul perioadelor dificile.

Moralitatea

Industria mondiala actuala are unele radacini in codurile morale crestine, multe dintre acestea indicand ca exista o cauza morala a oricarei stari de nefericire pe care o putem trai. Asta, spun ele, se datoreaza propriilor noastre defecte/neajunsuri morale, egoismului si materialismului. Ele vorbesc despre o stare de echilibru psihologic virtuos (moral) prin renuntare, detasare si stapanirea dorintei.

De fapt, aceste strategii doar incearca sa gaseasca un remediu pentru incapacitatea noastra nativa de a ne bucura constant de viata, asa ca ar trebui sa ne consolam stiind ca nefericirea nu este efectiv vina noastra. Este vina structurii noastre naturale (natural design). E in „proiectul” nostru.

Avocatii unei cai corecte moral spre fericire resping scurtaturile spre fericire cu ajutorul medicamentelor psihotrope. George Bernard Shaw a spus: “Nu suntem mai indreptatiti sa consumam fericire fara a o produce decat sa consumam bunastare fara a o produce.” Starea de bine, se pare, trebuie castigata, ceea ce dovedeste ca nu este o stare naturala.

Locuitorii Minunatei Lumi Noi a lui Aldous Huxley (Brave New World), traiesc vieti foarte fericite cu ajutorul medicamentului “soma”, care ii mentine docili dar multumiti. In acest roman, Huxley sugereaza ca o fiinta umana libera trebuie in mod inevitabil sa fie afectata de emotii dificile. Daca li s-ar da posibilitataea sa aleaga intre tulburarea emotionala si pasivitatea (impasibilitatea) multumita, presupun ca multi ar prefera-o pe cea din urma.

Dar “soma” nu exista, asa ca problema nu-i caracterul ilicit al obtinerii unei satisfactii stabile, sigure; ci faptul ca asta este imposibila. Substantele chimice afecteaza creierul (n.trad: mintea, gandirea, emotiile, starile, comportamentul etc.) – ceea ce poate fi un lucru bun uneori -, dar, intrucat fericirea nu este asociata unui anume tipar functional al creierului, nu o putem „copia” chimic.

Fericit si nefericit

Emotiile noastre sunt amestecate si impure, dezordonate, incalcite si uneori contradictorii, ca orice altceva din vietile noastre. Cercetarile au evidentiat ca emotiile si afectele pozitive si negative pot coexista in creier relativ independent unele de altele. Acest model arata ca emisfera dreapta proceseaza emotiile negative in mod preferential, in vreme ce emotiile pozitive sunt gestionate de emisfera stanga.

Merita sa reamintim ca nu suntem creati spre a fi fericiti in mod constant. In schimb, suntem creati spre a supravietui si a ne reproduce. Astea sunt lucruri complexe, asa ca e nevoie sa ne zbatem, sa luptam, sa cautam gratificare si siguranta, sa invingem amenintarile si sa evitam durerea.

Modelul emotiilor rivale oferit de coexistenta placerii si a durerii se potriveste mult mai bine realitatii noastre decat starea de beatitudine inaccesibila pe care industria fericirii incearca sa ne-o vanda. De fapt, considerand ca orice grad de durere e anormal sau patologic, doar va accentua sentimentele de inadecvare si frustrare.

Postuland ca nu exista fericire poate parea un mesaj pur negativ, dar partea buna a lucrurilor, consolarea, este sa stim ca nemultumirea nu este un esec personal. Daca esti nefericit/a uneori, asta nu e un neajuns ce necesita remediere urgenta, asa cum unii guru ai fericirii ar sugera. Nici pe departe. Aceasta oscilatie este, de fapt, ceea ce te face uman. Om 🙂

Dupa articolul: Humans are not designed to be happy, so stop trying, autor: Rafael Euba,

consultant și lector senior, King’s College London

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: