Sf.Mc.Tecla sau despre un altfel de „empowering women”

Sf. Mc.Tecla, „strugure plin de darul Sfântului Duh”

Anul Nou bisericesc e sarbatorit – prin rugaciuni de multumire pentru cel trecut si spre binecuvantarea celui ce incepe -, la 1 septembrie; toamna, deci. Un anotimp al strangerii roadelor, dar si al pregatirii pamantului, livezilor, pentru noile recolte. Alegerea a fost facuta dupa sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului – Noua Eva, in a 8-a zi… Urmatoarea mare sarbatoare bisericeasca este Inaltarea Sfintei Cruci, in actualizarea descoperirii Crucii pe care a fost rastignit Mântuitorul Hristos. O duminica simbolica din aceasta perioada e dedicata chemarii la „luarea crucii” individuale si purtarii ei cu demnitate. Urmarea lui Hristos in si prin viata de zi cu zi: in imprejurarile ce ne sunt date, prin indreptarea in noi a celor ce nu sunt tocmai pe masura inaltei demnitati de OM – indiferent de palierul vietii -, straduindu-ne sa ne pastram seninul dincolo de incercarile pe care le intampinam.

 

Luarea crucii este asociata „lepadarii de sine”, o provocare aproape extrema; oricum la extrema „afirmarii de sine”, motivatie specifica omului modern-standard. Popularitatea conceptului de imagine personala – cu laboriosul proces de creare si promovare a acesteia, numit la origine: personal branding; efectul inlantuitor al retelelor sociale; grija cu care ne expunem; aproape obsesia pentru tendintele curente in privinta aspectului fizic si de afisare a insemnelor succesului personal (adeseori tot prin brand-uri, dar comerciale), toate acestea si altele inca, confirma din plin verdictul anticipat al faimosului artist Andy Warhol: „in viitor, oricine va fi celebru la nivel global pentru 15 minute”. (La scara mai mica, creste durata celebritatii 🙂 N-o sa zabovesc cu vreun gand la intrebarea-provocare „la ce foloseste?”, ci doar reiau ideea ca trend-urile sunt opuse chemarii divine. Majoritatea suntem simple nume – eventual asociate unor imagini din poze, deja la a doua generatie in familie, iar prin diverse arhive ramanem ca simple si aleatorii numere. De inregistrare.

 

Fara a fi urmarit aceasta, ci exact dimpotriva, unii oameni au ramas in memoria umanitatii cu prenume, istorii de viata si adeseori un simbol asociat acestei vieti speciale ce-i face usor de recunoscut. Odata ce ai facut cunostinta cu ei, ii recunosti in orice alt loc, indiferent de tehnicile de reprezentare. (Desi toti sunt tineri, vigurosi si reprezentati ca soldati, nu-i incurci pe sfintii Dimitrie, Gheorghe, Mercurie, de exemplu. Sau pe sfintii-ierarhi: Nicolae, Spiridon, Nectarie, Calinic de la Cernica – toti mai in varsta si inevitabil cu Evanghelia intr-o mana, binecuvantand cu cealalta). Sunt cinstiti peste generatii. Pana si prin trupurile lor sfideaza tipicul trecerii timpului in raport cu omul-standard: au transfigurat materia. Daca ne-am intoarce in timp sa-i intrebam cum au reusit asta, intuiesc ca ar raspunde la unison: n-am facut altceva decat sa traim firesc. Sa traim FIRESCUL. Minunat firescul lor si remarcabil impactul, pentru timpuri cand „afirmarea de sine” nu era pe scara larga „strategie de viata”; cand nici vorba de posibilitati de comunicare instantanee de la un capat la altul al lumii; cand nu erau mijloace de ajustare a aspectului fizic dupa vreo moda sau alta (si, dupa cate-mi pare, nici nu prea era vreme pentru asa ceva…)

 

Probabil din considerente subiective m-au intrigat cumva exemplele feminine. Sfintele (unele au ajuns la moarte martirica). Prima luna din anul religios aminteste in data de 24 septembrie de Sf.Mc.Tecla. Era deosebit de frumoasa, inteleapta, dintr-o familie foarte instarita si a fost logodita cu un tanar asemenea ei. Dar, in mod surprinzator, tanara de doar 18 ani, ascultand cuvintele Sf.Ap.Pavel, pe toate le socoteste nimic in comparatie cu Cel propovaduit de apostol. Nu doar ca renunta la toate – fiind renegata si condamnata de propria mama, care doreste sa fie ucisa pentru nesabuinta ei -, dar trece prin incercari greu de imaginat. Credinta ei nu e deloc „de poveste”, ci e TRAIRE (detalii puteti gasi aici). Incercarile nu numai ca NU o fac sa renunte la alegerea ei, ci o intaresc in credinta si fapta.

Nu este singura.

Cele mai cunoscute sfinte mucenite fecioare sunt: Ecaterina, Filofteia, Iustina, Irina. Dar calendarul crestin marturiseste despre multe alte asemenea sfinte.

Vietile acestor femei sunt uluitoare si pentru aceste vremuri, daramite pentru imprejurarile in care au trait.

Nu doar ca, adeseori, nu au gasit sprijin chiar intre cei apropiati, dar uneori aproape toata lumea (din jur) le era impotriva. Si, totusi, nimic nu le-a descurajat…

Astazi, cand „empowering women” a devenit sintagma-slogan, vietile acestor femei ar fi o ilustrare a PUTERII „ascunse” in fragilitate, gingasie, slabiciuni…,  asociate in mod curent femininului. O FORTA pe care (daca n-ai sti!), te-ai intreba nedumerit/a: DE UNDE vine. Si cum sa iti poti asuma asa ceva PANA LA CAPAT. CU ORICE PRET – pretul vietii uneori. Imputernicirea femeii azi urmareste mai degraba o subjugare a ei, prin prisma slabiciunilor ce nu-i sunt proprii – fiind valabile si in cazul barbatului: afirmare, imagine, putere, succes…

Frumoase si dupa standardele de azi (lucru evident in reprezentarile cele mai vechi ale lor) – chiar fara modelari din bisturiu sau fiole, intelepte, nu de putine ori bogate material si intotdeauna „purtand comori in interior”, cu vieti remarcabile ce au ramas cu prenume-reper in istoria umanitatii, femeile prin excelenta, femeile de cel mai inalt nivel au stiut unde sa gaseasca FORTA si spre ce sa isi orienteze motivatia, vointa, devotamentul, afectiunea. Pentru ce sa se jertfeasca. CU SENS.

Femei-prin-excelenta sunt din toate categoriile: si sotii, si mame; si femei obisnuite, si imparatese… Dar, detaliu deloc neinsemnat: si femei care au descoperit mai tarziu unde sa gaseasca forta, bucuria, implinirea; spre ce sa isi orienteze motivatia, vointa…. Pentru ce sa se jertfeasca cu sens. Femei care au innobilat femininul. Femei prin care Creatorul a dovedit frumusetea intru cele smerite  sau cum Puterea se desavarseste in slabiciune. In Logica si Inteleciunea Sa ce depasesc limitele noastre, „Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari” (I Corinteni 1, 27)

PS: si, dupa cate se pare, la fel procedeaza si in continuare… 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: