Cum ne sabotează canalele de (ne)știri

„Ar trebui sa renunti la stiri”, este sugestia unui foarte popular (si tanar) influencer american, Mark Manson. Recunosc ca am ezitat in prima faza sa parcurg materialul trimis de un coleg din domeniu. Cautand date despre autor, am descoperit ca dincolo de  afinitatile antreprenoriale a scris doua carti, ambele avand in titlu cuvantul-din-patru-litere in engleza. (Probabil inspirat de sloganul devenit viral al unui brand mic, devenit „peste noapte” mare).

 

M-am gandit, insa, ca s-ar putea sa ma intrebe ce parere am si m-am hotarat sa-mi infrang reticenta.

Inca de la inceput Mark afirma ca stirile nu doar par oribile, ci, in forma actuala, chiar sunt oribile. Ca degradeaza in mod activ cultura si ca poarta cam toata vina pe care o aruncam asupra internetului si a retelelor de socializare pentru cresterea gradului de stres, pesimism, anxietate si polarizare.

 

 

De ce sunt stirile atat de teribile?

Sa te intreb ceva, spune Mark, cand ai luat ultima oara o decizie importanta in viata bazata pe o stire? Sau cand a fost ultima oara cand informatia dintr-o stire a avut impact direct in viata ta (si nu ma refer la impactul emotional atat de cautat!)

 

Sunt sanse foarte mari sa nu iti poti aminti. Asta pentru ca, in majoritatea lor, stirile sunt irelevante. Accidente, jafuri, noutati banale despre celebritati, sport…. Stirile sunt mai degraba INUTILE in a te ajuta sa iti dai seama ce sa faci cu viata ta.

 

Practic, singurul scop al stirirlor este sa te motiveze sa le consumi in continuare. Iar asta se intampla astfel:

  • Prezinta informatii cu caracter emotional ce par importante desi, de fapt, nu-s ( ex: gafa unui politician)
  • Dau o nota dramatica spre a te face sa crezi iti dezvaluie un eveniment unic si ca nimic nu va mai fi la fel dupa… Pana cand se intampla altceva.
  • Odata ce au exagerat seriozitatea unei situatii, convoaca un mic grup de „experti”care sa te ajute sa intelegi semnificatia evenimentului. Nu de putine ori, cei mai multi din acesti „experti” spun sau lasa de inteles: „va trebui sa asteptam si sa vedem.”
  • Insista pe detalii fara importanta.
  • Urmaresc mai degraba un „spectacol”decat sa informeze pur si simplu.

Ar parea ca dincolo de aceste abureli, putem descoperi ceva important. Mark Manson nu este de acord si insista: acest tip de presa ne afecteaza pe noi, cadrul si continutul cultural per ansamblu. Iata cum:

  1. Traume repetate– Studiile dovedesc ca multi oameni care urmaresc evenimente tragice  – de la atacuri teroriste la dezastre naturale -, pot dezvolta simptome tipice de stres post traumatic, desi nu au nici o legatura cu acea situatie.1
  2. Stabilirea agendei publice– Cand canalele de stiri devin obsedate de un subiect si il prezinta repetat, oamenii incep sa creada ca este important.2 In mod similar, expunerea oamenilor la stiri negative ii face sa le considere de-a dreptul catastrofale. Din pacate, acest lucru e valabil doar pentru stirile negative; cele pozitive nu au acelasi efect asupra gandirii noastre.3
  3. Teoria cultivarii– Cercetarile indica faptul ca oamenii care se uita mai mult la stiri tind sa supraestimeze agresivitatea care se petrece in lumea din jur. Sunt mai neincrezatori in semeni si mai expusi riscului de a deveni paranoici.4
  4. Dezinformare si Propaganda– Persoanele care urmaresc canale de stiri partizane (si care nu e?!) sunt efectiv mai prost informati decat cineva care nu se uita la stiri.
  5. Stres si anxietate – Consumul de stiri ne afecteaza sanatatea mintala; genereaza un sentiment accentuat de pesimism atat raportat la lumea din jur, cat si la la propria viata.5 Creste stresul si simptomele de anxietate generalizata.6

Sentimentul care ni se induce este ca, in ciuda a orice, totusi, e nevoie sa urmarim stirile. Ca avem o datorie morala de a proceda asa, ca stirile fac un sistem democratic sa functioneze…

Mark continua avertizand ca in era diplomatiei pe Twitter, aproape totul este proiectat spre a ne sabota atentia si a determina/declansa comportamente compulsive, repetate (ca si consumatori).

 

Timpul pe care il dedicam (irosim), il putem folosi cautand informatii relevante, aprofundand anumite teme spre a decide asupra lor, nu sub un val emotional si pe fondul unor detalii de context pe care altii aleg sa le prezinte.

 

 

Cateva precizari in legatura cu modul in care informatia se raspandeste printre oameni si in ce mod tehnologia faciliteaza accesul la ea, ne ajuta sa intelegem mai bine lucrurile.

 

Mark vorbeste despre retele umane (comunitati) in care informatia este centralizata (exista o sursa, controlata) si, respectiv, descentralizata (cand sunt mai multe surse, implicit continutul este greu de controlat). Subiectul poate fi dezvoltat in continuare in ambele cazuri, asupra a cui afla informatia direct de la (o) sursa, ce intelege din ea, ce transmite si asa mai departe. Un intreg lant al slabiciunilor… in retea 🙂 Oricare ar fi ea.

 

Un istoric succint arata asa:

 

Cuvantul scris

A aparut: in jurul anului 3,200 i.Hr.
Cum circula informatia: retele centralizate

Nu e o coincidenta ca tot de prin aceasta etapa a umanitatii au inceput sa se formeze imperii. Cuvantul scris permitea regilor sa-si coordoneze supusii pe distante mari, sa unifice milioane de persoane disparate sub un cod de legi si etic..7

Daca nu erai educat si bine conectat, nu aveai cum scrie (sau citi) ceva important. Iar daca erai, faceai parte din elita, asa ca de ce sa cauzezi vreo problema?! Cenzura era, practic, absoluta.

 

PRESa tiparita (scrisa)

A aparut: 1440 d.Hr.
Cum circula informatia: retele descentralizate (din auzite)

In prima faza au fost tiparite (multiplicate) la costuri accesibile carti si pamflete.

Un punct de cotitura este Reforma lui Luther, cu multa tulburare generata in cadrul Bisericii Catolice… Daca inainte oricine se abatea de la doctrina oficiala putea fi usor inlaturat, odata cu raspandirea mai multor exemplare din tezele sale ar fi trebuit inlaturati si adeptii acestora.

Dar impactul presei scrise nu isi spusese cuvantul. In jurul anilor 1600 intelectuali independenti (de biserica sau elita conducatoare) isi vor publica propriile cercetari, concluzii, opinii… Referitoare la drepturile omului, statul de drept, democratie. Suntem in plin Iluminism. Este timpul cand a aparut si primul ziar.

 

RADIOul si TELEVIziunea

Au aparut: 1895 (radioul); 1925 (televiziunea)
Cum circula informatia: retele centralizate

Doar elitele aveau resurse pentru a le sustine si, implicit, control asupra informatiei.

Secolul 20 a platit scump efectele puterii centralizate: este varful perioadei colonialiste, marcheaza dezvoltarea regimurilor totalitare si este insangerat de doua razboaie mondiale.

Radioul si televiziunea au lansat doua industrii noi: publicitatea (advertising) si relatiile publice (public relations). Cand milioane de urechi si ochi aud/vad exact acelasi lucru, aceasta ofera o imensa oportunitate (afaceristilor, politicienilor) pentru a convinge oamenii sa creada sau sa simta ceva anume. Abilitatea de a manipula si a influenta opinii si dorinte s-a concretizat in practica propagandei sau, cum este numita azi, marketing.

 

Radioul si televiziunea au generat cea mai consistenta solidaritate culturala. Intre Primul Razboi Mondial si sfarsitul Razboiului Rece, spune Mark, s-a manifestat o relativa conformare politica si incredere, in special pentru ca, indiferent de tara careia ii apartineai, era o uniune impotriva vreunui mare inamic din afara.

 

INTERNETul!

A aparut: 1983 d.Hr.
Cum circula informatia: retele descentralizate (de-la-om-la-om)

Cei care au inventat internetul l-au vazut ca pe o uriasa forta de eliberare a omenirii. Pana atunci, informatia era controlata de cerberii canalelor de televiziune si radio, limitand majoritatea ideilor oamenilor a fi exprimate si expuse.

Parea ideal. In vreme ce internetul ne-a oferit acces la foarte multe informatii si perspective, nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor utopice, considera Mark.

Internetul este un fel de presa scrisa moderna. Permite oricui sa se exprime, sfideaza autoritatea si raspandeste informatia prin retele informale, in afara celor traditionale. Pe de o parte, e ceva grozav. Asigura mai mare libertate de expresie si oportunitatea afirmarii oricui. Pe de alta parte, e o intreaga nebunie, intrucat nu mai stim pe cine sa ascultam sau ce sa credem.

Precum in perioada de dupa aparitia presei scrise, observam provocari mai explicite la adresa sistemului oficial, o recrudescenta a afilierii de tip tribal, conflicte emergente pe considerente ce tin de identitate, directia pe care si-o asuma o tara in contextul global si chiar de cultura.

 

Cum ne saboteaza atentia canalele de stiri

 

Exista anumite pre-judecati cognitive (eu le spun „verigi slabe in gandire”; termenul consacrat este, in original, cognitive biases), carora toti le cadem victime, iar canalele de stiri incearca sa le valorifice pentru a ne tine in priza si a ne face sa vrem mai mult. Intre ele: pre-judecata negativitatii (potrivit careia oamenii acorda mai multa atentie si sunt mai intens afectati emotional de evenimente negative decat pozitive 8.) Apoi pre-judecata actualitatii: tendinta de a acorda mai multa greutate si importanta evenimentelor ce s-au petrecut recent, prin comparatie cu cele sau petrecut demult sau viitoare. Pre-judecata narativa: dorinta de a aranja informatiile intr-o poveste coerenta ca structura, chiar daca legatura nu exista. Pre-judecata confirmarii, respectiv tendinta de a ajusta informatia noua spre a se potrivi cu opinia deja formata sau cu credinte anterioare (bine inradacinate).

 

Spre a ne sabota atentia, spune Mark, canalele de stiri propun informatii imediate, rapid raspandite, cu fir narativ si expunere repetata. Asta in vreme ce informatia cu adevarat importanta are impact pe termen lung, nu are potential viral impresionant, este impersonala, abstracta, nu are vizibilitate si nu este neaparat negativa.

Cateva exemple:

  • Accidentele de masina ucid mai multi oameni decat terorismul, crimele in masa si dezastrele naturala la un loc. Dar cat timp se aloca informatiilor privind siguranta in trafic, conducerea preventiva, fie si pe fondul tragediilor pe care lipsa acestora le genereaza?
  • Decodificarea genomului uman a fost cea mai importanta descoperire stiintifica a anilor 90, deschizand calea prevenirii bolilor si a conditiilor ce duc la aparitia lor, afectand, imbunatatind vietile a milioane – poate miliarde – de oameni pana acum si in viitor. Cat de multe actualizari periodice ati auzit despre asta?

 

In mod paradoxal, in efortul de a informa audiente largi, canalele de stiri se pozitioneaza, practic, ca… dezinformatori si jongleri ai unor evenimente extreme sau izolate. Dar nu este doar vina lor. Informatia cu cea mai mare incarcatura emotionala va ajunge cel mai departe si va fi difuzata cu patos. Eventual pe tonul… iminentei catastrofei. Sau cu „somatia”: breaking news.

 

Ce ne ramane de facut?

  • Sa ne selectam informatia relevanta.
  • Sa fim constienti ca se doreste ca atentia sa ne fie sabotata, spre a receptiona ceea ce altii vor sa para relevant (important etc.)
  • Sa nu ne lasam atrasi in vortexul retelelor sociale, al comentariilor strategic plasate, abil ticluite..

 

Pentru prima data in istorie, relatia noastra cu informatia depinde de noi insine.

Dupa materialul Why You Should Quit the News, Mark Manson

Recomandare lectura: Tom Nichols, „Sfârșitul competenței. Discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale”, Ed.Polirom, 2019

Modalitati de sanificare: Rolf Dobelli, „Arta de a trăi fără știri”, Ed.Baroque Books and Arts, 2019

Într-o lume în care suntem tot mai informați, dar știm tot mai puțin, drogul știrilor ni se strecoară în minte și pune stăpânire pe tot ce înseamnă viață. Povești anoste sau triviale, atrocități și dulcegării cu animăluțe pufoase, fotografii țipătoare și reclame isterice, fake fame și fapte senzaționale și plictisuri expirate – toate se aliniază alert să cotropească mintea și să amorțească simțurile. V-ați gândit vreodată că știrile sunt ca zahărul? Da, pentru că au același efect asupra minții cum are zahărul asupra organismului. Ce părere aveți despre această știre?

 —

  1. Mark A. Schuster, et al., (2001)  A National Survey of Stress Reactions After the September 11, 2011, Terrorist AttacksNew England Journal of Medicine, 345(20)
  2. Dearing, J; Rogers, E (1988). “Agenda-setting research: Where has it been, where is it going?“. Communication Yearbook. 11: 555–594.
  3. Wanta, W., Golan, G., & Lee, C. (2004). Agenda Setting and International News: Media Influence on Public Perceptions of Foreign Nations.Journalism & Mass Communication Quarterly, 81(2), 364–377.
  4. Riddle, K. (2009). Cultivation Theory Revisited: The Impact of Childhood Television Viewing Levels on Social Reality Beliefs and Construct Accessibility in Adulthood. International Communication Association. pp. 1–29.
  5. Johnston, W. M., & Davey, G. C. L. (1997). The psychological impact of negative TV news bulletins: The catastrophizing of personal worries.British Journal of Psychology, 88(1), 85–91.
  6. Mary E. McNaughton-cassill (2001) The news media and psychological distressAnxiety, Stress & Coping, 14:2, 193-211
  7. See: Hammurabi’s Code
  8. Vaish, A., Grossmann, T., & Woodward, A. (2008). Not all emotions are created equal: the negativity bias in social-emotional development.Psychological Bulletin, 134(3), 383–403.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: