Despre talanţi, alegeri, voinţă, putere…

Alaturi de pescuirea minunata si de intalnirea femeii samarinence cu Iisus, la fantana, pilda talantilor este unul dintre episoadele din Evanghelii care ma intriga in mod constant. Dintre cei 3 slujitori carora le sunt incredintati 5, 2, respectiv 1 talant(i), in mod evident, acela care primeste unul singur si il ingroapa spre a-l restitui Daruitorului ridica cele mai multe prilejuri de reflectie. (Ceilalti doi ii dubleaza). Partea cea mai zgaltaitoare este sentinta:

Caci tot celui ce are are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.” (Matei 25, 29).

 

Talantii sunt darurile pe care le primim in functie de puterea de a le valorifica. De a le pune in lucrare. Neintrebuintate spre folosul cel bun, nu doar ca ni se iau, dar ne mai atrag si decaderea din gratia divina.

Intervine aici chestiunea “alegerii”, pe care o reda in mod provocator prof. Octavian Gabor in It sounds like a reason, except that it is a choice.

 

Putem alege binele? Poate ca diferenta se afla intre aceste doua “taramuri”: in cel al alegerii, actiunile noastre pot fi mai mult sau mai putin atragatoare, mai mult sau mai putin valoroase, avand consecinte mai mult sau mai putin pozitive. Dar, in cele din urma, alegerea releva un lucru: credem ca suntem stapanii destinului nostru. E o mare diferenta intre a alege sa devii tortionar (la modul propriu sau figurat) sau nu. Dar, in cele din urma, este si o alegere care ma poate dezvalui ca propriul meu idol. Cand aleg, aleg ego-ul.

 

La inceput poate fi vorba despre alegere, intr-o situatie in care alegi binele, actiunea pozitiva, in ciuda unor circumstante care ar putea justifica si (sau tocmai) opusul acelei alegeri. Alegerea cea buna in aceste imprejurari, pregateste innoirea interioara; renasterea (inner rebirth, in termenii autorului), pana in punctul in care poti spune “Nu-L aleg pe Dumnezeu. Dar daca este sa raman ceea ce sunt, nu pot “raspunde” altfel decat renuntand la mine insumi. „Pentru ca, de fapt, asta sunt: un oarecare pentru care Cineva, Eul este pe cruce.”

Prezenta nu este o alegere. Alegerea rezulta in lipsa ei.

 

Mi-au retinut atentia in timp doua perspective. Una dintre ele a venit intr-un context foarte lumesc. Savurand niste prajituri delicioase, m-au pus pe ganduri vorbele… cu har din dar (si invers) 🙂 ale gazdei: sa dai din ce n-ai!”

Cealalta, a dat si titlul unei frumoase scrieri: Dai vointa, iei putere!”

Asa sa fie! 🙂

2 Comments

  1. Daruind vei dobIndi am inteles greu si eu, dar asa e. Dai trei mere dar ai numai doua. Cine il pune pe al treilea?
    Dumnezeu ! vezi si Nicolae Steinhrad. Desigur e metaforic totul, dar adevarat.

    Maria Gabor.

  2. […] ca alt fel de „oameni”. Ei au ales diferit. (Pentru o perspectiva interesanta asupra alegerilor, cititi articolul “It sounds like a reason, except that it is a choice al prof. Octavian Gabor, […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: