Dorul

Setos îţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune. 
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. 
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-aşa de dor de tine! „
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ. 

Femeie, 
ce mare porţi în inimă şi cine eşti? 
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău, 
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini, 
din care înfloresc aievea – veşnicii.

 

 

 

[Lucian Blaga]

Imagine: Megan Duncanson, fineartamerica.com

1 Comment

  1. […] Din frumuseţea vieţii   prev […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: