Când gândirea pozitivă otrăvește

In tabloul lumii acestor timpuri se disting tristetea si singuratatea. Pentru unii, a devenit aproape obsesiva ideea de „a inveseli peisajul”. Este binecunoscuta abordarea potrivit careia simuland o stare o poti provoca in cele din urma. Si unele companii au imbratisat ideea ca fericirea este posibila, atat pentru clienti, cat si intre propriii angajati, desemnand in mod simbolic „responsabili cu fericirea” (ex: chief happiness officers).

Desigur ca fericirea in sine este un obiectiv prietenos, de dorit. Insa este problematica si in privinta definitiei, daramite…; s-ar putea spune, cati oameni, atatea definitii. In orice caz, potrivit unor analize ample, s-a constatat ca „goana dupa fericire”, daca e dusa prea departe, poare deveni nociva. Cu cat te straduiesti mai mult, cu atat sa devii mai abatut/a si sa-ti amplifici starea de rau.

In mod curent, sunt considerate persoane toxice, cei care se plang mai tot timpul, incearca sa ne manipuleze prin starea proasta pe care o expun sau cei care dramatizeaza situatiile. Insa, specialistii atrag atentia ca si a forta lucrurile in ideea e de a provoca o stare de bine poate avea efect invers.

„Este o problema cand oamenii sunt indemnati sa para sau sa aiba o atitudine pozitiva, in situatii in care acest lucru nu este natural sau cand exista o problema reala care trebuie rezolvata – ceea ce nu se poate intampla daca nu recunoastem disconfortul sau nevoia” -Stephanie Preston, psiholog, Universitatea Michigan Ann Arbor. 

 

Este un dublu esec: pe de o parte in identificarea cauzelor (reale ale) problemei, pe de alta, prin sentimentul de vinovatie ca nu ne simtim senini (consecinta a presiunii asupra noua insine de a ne simti bine).

 

Alergand dupa fericire putem prinde… tristetea 

In afara psihologilor atenti la mersul lucrurilor in etapa aceasta cu multiple provocari, exista si numeroase carti care au abordat modul in care „vanarea” infrigurata a emotiilor pozitive ne poate distrage atat de la problemele care necesita solutii stringente, cat si de la indicatorii autentici ai unei vieti implinite, cum sunt: sensul, scopul, rostul, chiar sacrificiul pentru un bine inalt.  

Adaptare dupa materialul: Toxic Positivity, Jessica Stillman

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: