De ce argumentele „reci”, în sine, nu pot înlătura credințele false

Exista date, argumente, „adevaruri obiective”, pe de o parte, exista credinte (personale) pe de alta parte si mai exista lucruri pe care iti doresti atat de intens sa le crezi, incat devin „adevaruri obiective” pentru tine.

***

Teoria disonantei cognitive  disconfortul puternic de a gazdui doua idei (sau ganduri) aflate in conflict – a fost dezvoltata de Leon Festinger, specialist in psihologie sociala, in anii 1950.

“Un om cu o convingere e un om greu de schimbat,” au scris Festinger, Henry Riecken si Stanley Schacter cartea When Prophecy Fails (aparuta in 1957 si in care este detaliat studiul ce sta la baza teoriei mentionate). “Spune-i ca nu esti de acord cu el si iti va intoarce spatele. Arata-i date sau cifre si iti va pune la indoiala sursele. Fa apel la logica si va esua in a intelege punctul tau de vedere … Sa presupunem ca ii sunt prezentate date dincolo de orice echivoc si negare, ca este in eroare in privinta a ce crede: ce se va intampla? Se va dezvalui nu doar netulburat in convingerea lui, ci chiar mai sigur de „adevarul sau” decat inainte.

Aceasta recalibrare mai puternica in contextul unor date disonante, este un mod de a reduce disconfortul si este parte a unui set de comportamente cunoscute in psihologie sub denumirea „rationare motivata” (motivated reasoning). Rationarea motivata este modul in care oamenii se conving pe ei insisi sau raman convinsi in privinta a ce vor sa creada – cauta informatii care sa le confirme „adevarul” si le invata mai usor; in schimb, evita, ignora, subestimeaza, uita sau pledeaza impotriva informatiei ce le contrazice credintele personale.

***

In 1877, filozoful William Kingdon Clifford a scris un eseu intitulat “The Ethics of Belief,” in care a afirmat: “Este gresit intotdeauna, oriunde si pentru oricine sa creada orice daca nu exista suficiente dovezi”.

Lee McIntyre adopta un ton moralizator similar in cartea sa Respecting Truth: Willful Ignorance in the Internet Age (2015): “Adevaratul dusman al adevarului nu este ignoranta, indoiala sau chiar neincrederea. Ci este gresita cunoastere. 

Ca este etic sau nu, ramane cumva in afara chestiunii, intrucat oamenii se vor insela si vor crede lucruri ce nu tin de dovezi concrete. Iar intelegerea lor asupra a ceea ce cred va fi ades incompleta – chiar daca au dreptate.

Insa, o intreaga paleta de neadevaruri—teorii ale conspiratiei, inselaciuni, propaganda s.a- reprezinta un real pericol cand se raspandesc precum ciupercile dupa ploaie si prind radacini in mintea oamenilor. Doar cei din afara le pot intelege falsitatea, pentru cei care le adopta au statutul de „adevar”.

La prima vedere, este greu sa accepti ca evolutia ar fi permis oamenilor sa reziste la date (evidente).

Dar, din perspectiva evolutiei, exista lucruri mai importante decat adevarul. Supravietuirea, de exemplu, este mai importanta decat adevarul.

Si, desigur, adevarul devine mai complicat cand e vorba nu doar de ”urmeaza sa fiu mancat sau nu?” Asa cum antropologul si psihologul Pascal Boyer (Washington University, St. Louis) subliniaza in cartea sa The Most Natural Thing: How Evolution Explains Human Societies: “Mediul natural pentru fiintele umane – asa cum este apa pentru delfini sau gheata pentru ursii polari – este informatia oferita de altii… Fara comunicare, oamenii nu pot supravietui.”

In acest mediu, oamenii care detin informatie valoroasa sunt valorizati. Dar cunoasterea presupune un cost —timp si efort. Daca ii poti face pe oameni sa creada ca esti o sursa de incredere – chiar daca NU esti, obtii beneficii FARA (A FI NEVOIE DE) EFORT. Cu alte cuvinte, mincinosii prospera daca oamenii ii cred. Astfel, unii cercetatori au sugerat ca rationarea motivata se poate sa se fi dezvoltat ca un fel de „scut impotriva manipularii”. Tendinta de a ramane ancorati in ceea ce cred deja ar putea ajuta la protejarea oamenilor de la a cadea in plasa oricarui sarlatan care vine cu o poveste convingatoare.

“Acest tip de lupta intre deceptie si detectie este obisnuita in natura,” scrie Boyer.

Potrivit lui, raspandim povesti pentru ca stim ca modul cum oamenii reactioneaza la ele arata daca sunt pregatiti sa fie solidari cu noi sau nu. “A avea suport social este, din punct de vedere al evolutiei, de departe mai important decat a cunoaste adevarul despre niste lucruri care nu iti afecteaza in mod direct viata.”

***

Desi credintele false apartin unor persoane individuale, sunt sau pot deveni si un fenomen social.

***

In 2016, Oxford Dictionaries au ales termenul “post-adevar” drept „cuvantul anului”. Potrivit definitiei: “se refera la sau denota circumstante in care datele obiective sunt mai putin influente in modelarea opiniei publice prin comparatie cu apelurile la emotie si credinte personale.”

Cartea lui Farhad Manjoo’s True Enough: Learning to Live in a Post-Fact Society, suna de parca ar fi aparut ieri —prin argumentele despre modul cum:

  • media fragmenteaza / polarizeaza,
  • credintele personale „bat” faptele, informatia
  • realitatea obiectiva in sine este pusa sub semnul intrebarii

—insa a fost publicata in 2008.

***

Mare parte din modul in care oamenii vad lumea nu are de-a face cu „adevaruri obiective”. Ceea ce nu insemana ca adevarul este „suspendat” sau ca oamenii nu isi pot schimba gandirea. Dar toate acestea par sa sugereze ca, oricat de puternic este argumentul sau oricat de puternica evidenta, sunt sanse minime sa convinga pe cineva de adevar daca acel cineva NU VREA SA CREADA acest adevar.

Dupa materialul: Facts alone will not change your mind

Te poate interesa si: Cum ne saboteaza canalele de (ne)stiri

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: